Am primit marti un mail de la Nico ... Mailu-ul continea un ppt cu o poezie scrisa de o persoana care ar fi avut cancer ... Mai existau si cuvintele gen 'da mai departe' .... bla-bla-bla , nu obisnuiesc sa fac asta , dar mi s-a parut interesanta poezia si m-am gandit sa ii rezerv un loc aici ...
"...
Ai privit vreodata copiii
Intr-o "invartitoare"?
Ai ascultat zgomotul ploii
Cand cade pe pamant?
Ai urmarit vreodata zborul neregulat
al unui fluture?
Ai observat apusul soarelui?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu dureaza mult.
Iti trece fiecare zi in zbor?
Cand zici "Cum te simti"?" "Ce mai faci"?"
Asculti raspunsul?
Cand ziua se sfarseste
Te intinzi in pat
Cu sute de intrebari succesive
Ce iti trec prin cap?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.
I-ai spus vreodata copilului tau,
O sa facem maine asta?
Fara sa-ti dai seama de dezamagirea lui,
pentru ca erai grabit/a?
Ai pierdut legatura cu o prietenie buna ce apoi a
incetat
Pentru ca tu nu aveai niciodata timp
Sa suni si sa spui "Buna"?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.
Cand alergi asa de repede pentru a ajunge undeva
Pierzi jumatate din placerea de a merge.
Cand esti preocupat/a si alergi toata ziua,
Este ca si un cadou niciodata deschis... Aruncat.
Viata nu este o cursa.
Sa o iei mai incet...
Asculta muzica
Inainte sa se termine cantecul.
..."
Ideea e ... ca multi dintre noi uitam sa dam importanta lucrurilor 'mici' din viata, pentru ca suntem mult prea grabiti. Eu una asa sunt si tot nu fac nimic ... pana la urma astea conteaza cel mai mult ... dar ... ne lipseste timpul , curajul ...
Plecam de aici , fara sa zicem ce avem de zis ... ratam ocazii ... ratam sansa de a repara greseli ... Ratam momentele in care putem spune ce avem pe suflet ... ratam prietenii importante ... ne ratam viata ... Raman regretele ...
.jpg)
Ne incepem drumul mergand brat la brat cu inocentii ani ai copilariei . Usor , usor incepem sa ne plictisim si sa dam drumu' acestui brat incarcat de naivitate si culori pastelate si apucam altul, incarcat cu culori sobre .Incercam sa indepartam bratul copilariei, din dorinta de a deveni oameni mari cu responsabilitati. Indepartam cea mai mica urma de culoare si ne inhamam cu niste brate incarcate cu nonculori si nevoi. Incepem sa ne pierdem sanatatea pentru a face bani , apoi ne dam banii pentru a ne recupera sanatatea. Incepem sa uitam ziua de azi, gandindu-ne la cea de maine. Ne gandim la urmele care vor ramane in urma noastra dupa ce va disparea si cea mai mica pata de alb.Uitam sa traim prezentul facand ceva pentru un viitor care s-ar putea sa nu mai vina.Cand totul incepe sa se intunece alergam disperati dupa bratul incarcat cu culori pastelate , dar de data asta el fuge de noi ... Plictiseala si nonculorile ne indreapta spre intuneric ... Daca vrei sa ramai viu lipeste cu 'prezent' bratul copilariei de al tau si ai grija sa nu patrunda urma de culoare sobra intre voi ...
>carpe diem!<
Intr-o "invartitoare"?
Ai ascultat zgomotul ploii
Cand cade pe pamant?
Ai urmarit vreodata zborul neregulat
al unui fluture?
Ai observat apusul soarelui?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu dureaza mult.
Iti trece fiecare zi in zbor?
Cand zici "Cum te simti"?" "Ce mai faci"?"
Asculti raspunsul?
Cand ziua se sfarseste
Te intinzi in pat
Cu sute de intrebari succesive
Ce iti trec prin cap?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.
I-ai spus vreodata copilului tau,
O sa facem maine asta?
Fara sa-ti dai seama de dezamagirea lui,
pentru ca erai grabit/a?
Ai pierdut legatura cu o prietenie buna ce apoi a
incetat
Pentru ca tu nu aveai niciodata timp
Sa suni si sa spui "Buna"?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.
Cand alergi asa de repede pentru a ajunge undeva
Pierzi jumatate din placerea de a merge.
Cand esti preocupat/a si alergi toata ziua,
Este ca si un cadou niciodata deschis... Aruncat.
Viata nu este o cursa.
Sa o iei mai incet...
Asculta muzica
Inainte sa se termine cantecul.
..."
Plecam de aici , fara sa zicem ce avem de zis ... ratam ocazii ... ratam sansa de a repara greseli ... Ratam momentele in care putem spune ce avem pe suflet ... ratam prietenii importante ... ne ratam viata ... Raman regretele ...
....FESTINA LENTE!!!....
[Oare cum ar fi fost daca ...]
.jpg)
Ne incepem drumul mergand brat la brat cu inocentii ani ai copilariei . Usor , usor incepem sa ne plictisim si sa dam drumu' acestui brat incarcat de naivitate si culori pastelate si apucam altul, incarcat cu culori sobre .Incercam sa indepartam bratul copilariei, din dorinta de a deveni oameni mari cu responsabilitati. Indepartam cea mai mica urma de culoare si ne inhamam cu niste brate incarcate cu nonculori si nevoi. Incepem sa ne pierdem sanatatea pentru a face bani , apoi ne dam banii pentru a ne recupera sanatatea. Incepem sa uitam ziua de azi, gandindu-ne la cea de maine. Ne gandim la urmele care vor ramane in urma noastra dupa ce va disparea si cea mai mica pata de alb.Uitam sa traim prezentul facand ceva pentru un viitor care s-ar putea sa nu mai vina.Cand totul incepe sa se intunece alergam disperati dupa bratul incarcat cu culori pastelate , dar de data asta el fuge de noi ... Plictiseala si nonculorile ne indreapta spre intuneric ... Daca vrei sa ramai viu lipeste cu 'prezent' bratul copilariei de al tau si ai grija sa nu patrunda urma de culoare sobra intre voi ...
>carpe diem!<
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu