marți, 1 aprilie 2014

..we never run away...




*ceva frumos de pe webcultura : *

“Să nu știe nimeni ce răni te dor”

 

Șapte gânduri despre dragoste și îndrăgostire.

 


Nu-i nimic mai greu de purtat ca o fericire nespovedită.
De multe ori privind în sufletul tău ți se pare că stai în fața unei case cu obloanele trase și cu ușile încuiate. O mână necunoscută a scris pe-o hârtie în colț la poartă: Plecat fără adresă…
Ferește-te de banalitate. Nu uita că dacă va fi să te îneci – cel puțin nu te îneca într-un lighean cu apă – azvârle-te în ocean.
O dragoste apusă e ca un vulcan: niciodată nu poți zice că a trecut pericolul de a izbucni din nou.
Numai sufletele vulgare își batjocoresc dragostele de odinioară. Oamenii de bun simț sădesc flori pe morminte.
Sufletul nostru e o urnă în care închidem cenuşa patimilor stinse.
Să nu știe nimeni ce răni te dor.



sâmbătă, 22 februarie 2014

joi, 20 februarie 2014

-oameni-

*Un articol dragut de pe webcultura. :


“Ca să judeci omul, caută să-l vezi cum iubește. Nu poți greși.”

 



- Linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte și cel mai lung între două suflete.
- Cel mai trist lucru în dragoste e ca uneori sufletul ți-l ia cine n-are nevoie de dânsul.
- Iubirile se întâlnesc pe drum, nu se cheamă una pe alta.
- Sufletul nu ți-l da decât cui îți dă sufletul lui. Altfel tu rămâi fără nimic.
- Sufletele pocite pocesc tot ce se coboară în ele.
- Oricând într-o ființă locuiesc împreună omul și dobitocul, pot trăi în el două iubiri care n-au a face una cu alta. Dar când e numai dobitocul pot trăi și mai multe.
- Unii se căznesc a iubi în tine iubirea ta pentru ei.
- Nu te încrede în iubirile al căror motiv ești îndemnat să-l cauți.
- Nu uita niciodată că oricine te iubește cere de la tine o iluzie de ideal. Dă-o, ori nu te lăsa iubit.
- Orice iubire e datoare să se apropie cu reverență de sufletul spre care se îndreaptă.
- În sufletele mari viața bate ca valurile în stâncă, şi cei mai mulți înțeleg din ele numai nisipul ce cade.
- Ca să judeci omul, caută să-l vezi cum iubește. Nu poți greși.
- Iubirea care cere stăpânire e o simplă poftă.
- La femei trebuie să se deosebească totdeauna: femeia, găteala și felul cum femeia poartă găteala.
- Unii oameni se îngroapă în fericirea lor.
- Cei mai mulți bătrâni nu știu să întrebuințeze tinerețea ce le-a rămas.
- Vine o vreme când lacrimile cad înăuntru și ard.
- Sunt lacrimi care împacă durerea și altele din care ea se hrănește.
- Unii trăiesc ca să uite, alții uită ca să poată trăi.
- Vei fi cu atât mai fericit, cu cât va trăi mai mult în tine copilul ce ai fost.






 


vineri, 31 ianuarie 2014

Nu-ti da intalnire cu o fata care citeste!


Sursa : Charles Warnke
Traducere : Florin




 Ieși la întâlniri cu o fată care nu citește.  Caut-o într-un cotlon cât mai ascuns al unei bodegi de duzină. Găsește-o înconjurată de fum, mirosind a alcool și luminată de diversele culori ale globului de discotecă. Oriunde o găsești, găsește-o zâmbind. Asigură-te că persistă atunci când oamenii care vorbesc cu ea se uită în altă parte. Deschide discuția cu ea, folosindu-te de trivialități nonsentimentale. Folosește replici de agățat. Scoate-o afară când noaptea este în toi. Ignoră atingerea oboselii. Sărut-o în ploaie sub lumina slabă a unui bec stradal, pentru că ai văzut asta într-un film. Fă o remarcă la lipsa de semnificație a acestui lucru. Du-o în apartamentul tău. Termină seara făcând dragoste. Fă dragoste cu ea!
 
Lasă “contractul” pe care l-ai scris nerăbdător să evolueze încet și neconfortabil într-o relație. Găsește puncte comune și interese pe care le împărtășiți, cum ar fi sushi sau muzica folk. Construiește un bastion indestructibil pe fundația asta! Apoi, fă-l un bastion sacru. Retrage-te sub umbrela sa protectoare ori de câte ori aerul devine apăsător sau serile prea lungi. Vorbește cu ea despre “nimic”. Gândește puțin. Lasă lunile să treacă neobservate. Roag-o să se mute la tine. Las-o să redecoreze. Intră în certuri despre lucruri minuscule, cum ar fi faptul că perdeaua de la duș trebuie să rămână naibii trasă ca să nu mucegăiască. Lasă un an să treacă neobservat.

Îți dai seama că ar trebui, cel mai probabil, să te însori, pentru că altfel vei fi pierdut o grămadă de timp aiurea. Du-o la cină, la un restaurant situat la etajul 45 al unui zgârie nori, un restaurant care depășește cu mult mijloacele tale financiare. Asigură-te că ai și o priveliște bună a orașului. Mielușește, cere-I chelnerului să îi aducă un pahar de șampanie cu un inel în el. Când îl observă, cere-o cu tot entuziasmul de care dispui și cu toată sinceritatea pe care o storci din tine. Nu te îngrijora prea tare, dacă vei simți că inima ta tocmai a trecut printr-un panou de sticlă. Totodata, nu fi îngrijorat nici dacă nu simți nimic. Dacă sunt aplauze, lasă-le să fie. Dacă plânge, zâmbește ca și cum nu ai fi fost niciodată mai fericit. Dacă nu plânge, tu zâmbește la fel de tare. 

Lasă anii să treacă, nebăgați în seama. Fă-ți o carieră, ia-ți un job. Cumpără o casă. Fă și doi copii. Încearcă să îi crești cât mai bine. Eșuează frecvent. Cazi într-o indiferență plictisită. Cazi într-o tristețe indiferentă. Ai o criză a vârstei mijlocii. Pune-ți întrebări asupra nerealizărilor tale. Simte-te uneori mulțumit, dar de cele mai multe ori gol pe dinăuntru. Simte-te, în timpul plimbărilor, ca și cum nu te-ai mai întoarce din drum sau ca și cum ai putea să te lași purtat de vânt. Contractează o boală terminală. Mori, dar doar după ce observi că fata care nu citește nu ți-a făcut niciodată inima să tresară cu vreo pasiune semnificativă, că nimeni nu va scrie o poveste despre viața voastră, că și ea va muri, cu un mic regret că nimic nu s-a ales de capacitatea ei de a iubi.
ă toate astea, dracului, pentru că nimic nu e mai tâmpit pe lume decât o fată care citește. Fă-o, îți spun, pentru că o viață în purgatoriu este mai bună decât o viață în iad. Fă-o, pentru că o fată care citește este în posesia unui vocabular care poate descrie nemulțumirea amorfă a unei vieți neîmplinite – un vocabular care  explică frumusețea lumii și o face o necesitate accesibilă, în loc de o minunăție extraterestră. O fată care citește pune stăpânire pe un vocabular care distinge între frumoasa și urâta retorică a cuiva care nu o poate iubi, și disperarea nearticulată a cuiva care o iubește prea mult. Un vocabular, la naiba, care face din gândirea mea sofisticată, un truc ieftin.
Fă-o, pentru că o fata care citește înțelege sintaxa. Literatura a învățat-o că momentele de tandrețe vin la intervale sporadice și previzibile. O fată care citește stie că viața nu este un drum drept; ea știe, și pe bună dreptate cere, ca fericirea să vină în tandem cu dezamăgirea. O fată care și-a citit sintaxa simte pauzele neregulate – legate de minciuni. O fată care citește percepe diferența între un moment părintesc de furie și obiceiurile cuiva al cărui cinism amar va merge mai departe de orice simț al dreptății sau mai departe de orice scop, mai departe decât momentul în care ea și-a pus lucrurile într-o valiză și a spus un “ADIO” îndoielnic și a decis că eu sunt o elipsă și nu un ciclu.



Fii cu o fată care nu citește, pentru că fata care citește cunoaște importanța intrigii. Ea poate să traseze granițele prologului și să ascută crestele climaxului. Le simte în ea. Dar, deasupra altor lucruri, o fată care citește cunoaște semnificația unui sfârșit. Ea este conștientă de sfârșit. A spus adio miilor de eroi, cu doar o grimasă de tristețe. Așa că nu spera la mai mult!
Nu fi cu o fată care citește, pentru că sunt povestitoare. O să fii cu Joyce, cu Nabokov, cu Woolf. Tu, cea din bibliotecă, cea de pe platforma de la metrou, cea din colțul cafenelei, cea din fața ferestrei. Tu, cea care îmi faci viața atât de a dracului. Tu, fata care citești, mă faci să vreau să fiu tot ce nu sunt. Dar sunt slab și te voi dezamăgi, pentru că tu ai visat la cineva care e mai bun decât sunt eu. Nu vei accepta viața despre care ți-am vorbit la începutul piesei. Tu vei accepta doar pasiunea, perfecțiunea și o viată demnă de povestit. Nimic mai puțin. Deci, la naiba cu tine, fată care citești. Urcă-te în următorul tren și ia-l și pe Hemingway cu tine. Sau, poate, stai și salvează-mi viața!



joi, 30 ianuarie 2014

*liniste*


...vreau o casa mica, undeva in mijlocul naturii, 
sa-mi hranesc sufletul cu frumusetea lecturii, 

ia-mi proprietatea, gloria, toate conditiile, 
da-mi identitatea, istoria, traditiile.
vreau inapoi la noi in familia crestineasca
si sanatatea trupeasca si duhovniceasca....
Cedry2k - Marea evadare




2.  

*și-o inimă de piatră câteodată simte*




Discreţie

 I. L. Caragiale


Nu vreau să ştii că te iubesc ;
Voi suferi tăcut, discret –
Cochetele dispreţuiesc
Pe-un franc poet !

Da-n veci închipuirea ta
Din sufletul meu n-o să moară,
Şi niminui n-oi arăta
A mea comoară!

Căci te iubesc, deşi nu-ţi spun:
Nu! n-ai s-o afli niciodată ...
Şi arz de dorul tău nebun,
Mult adorată.

Dar tac, nu-ţi spun că te iubesc :
Ştiu bine că pe-un franc poet
Cochetele-l dispreţuiesc ...
Tac – sunt discret !
 
 

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

living life as it is

Catch a falling star and put it in your pocket, save it for a rainy day....



...If our written drawings
do not paralyze us
It will be the beginning of our dreams
that are trying to come to life...


How stupid, how stupid we can be
to hide from ourselves...




...it's stupid, how stupid we can be
for the other is just the reflection of what we try to hide...