sâmbătă, 9 octombrie 2010

TU !


Dă-mi voie să-mi amintesc. Sincer? Am cam fost scutită de mâncarea de spital ,dar ştiu că avea miros aiurea , bolnăvicios. Dar totuşi, ce ar fi dacă te-ai simţi ca un ceai sau ca un biscuit de spital !? Ceaiul era bun , din câte ţin eu minte. Biscuitul era dulce ... Sau asta depinde de spitalul care te omoară !? Ce ar fi să-ţi creezi un spital , care te omoară mai puţin decât unul obişnuit!? Sau din păcate spitalul te alege pe tine , nu tu pe el. Tu doar te trezeşti neputincioasă pe un pat rece , cu o saltea ruptă sub tine , cu o patură care miroase a pişat, cu o rază pală de soare care încearcă să pătrundă prin ferestrele stăpânite de ceaţă , cu nişte gândaci dornici de atenţie. Eşti înconjurată de maniaci care-ţi vor măruntaiele şi nu te lasă să te ridici. Eşti obligată să stai acolo până cică te faci bine . În condiţiile astea gaseşti puterea să lupţi , pentru că ştii că în spatele uşilor spitalului te aşteaptă ceva mai 'cald'. Şi reuşeşti să te faci bine şi astfel îi obligi pe negrii deghizaţi in alb să te elibereze. Şi după ce ieşi din spital , te izbeşti de lumina de afară care-ţi arde pielea. O arsură plăcută. Una de care ţi-a fost dor. Apoi te întorci la viaţa ta obişnuită şi pentru un moment ai vrea să revii la statutul de 'mâncare de spital'. Acolo (nu) te mănâncă ipocriţii si te ţin legată de pat. Impuţit-o , ălora nu le place mâncarea de spital , ei vor ceva mai bun! Dacă te duci aşa acolo ăia te lasă pe pat ca apoi să scape de tine şi să te arunce în umbră totală. Ei vor să scape de noi , vor lumina pe care noi le-o 'furăm'. Dacă acolo ei nu te pot înghiţi gândeşte-te că aici nu e nimeni obligat să te înghită. Profită de 'duhoare' ... Păstreazăţi lumina , nu-i lăsa pe alţii să ţi-o ia. Este foarte puţină lumină . Şi sunt foarte mulţi colecţionari ... Fiecare lumină este specială şi unică în felul său. Bucură-te de lumina care ţi-a fost lăsată la început şi las-o să îţi arate drumul prin întuneric. Nu o ignora că altfel se stinge. Soluţii există , ele trebuie doar căutate. Nu există 'nu pot' şi 'nu ştiu' . Există doar 'sunt pe punctul de a reuşi' şi ' nu ştiu incă' ... Tu trebuie doar să laşi lumina 'aia' să îţi arate drumul. Regăseşte-o! Rezolvarea există! Trebuie doar găsită ...
Eşecurile îţi arată doar ceea ce nu eşti ...



Nebu/Nielu :

  • Nu uita că după o furtună urmează şi o zi cu soare.
  • Nu uita că din una rea si una bună iese cel puţin una semibună.
  • Nu uita că un gând pozitiv îţi aduce un zâmbet pe faţă şi o lacrimă îţi aduce o încruntare.
  • Nu uita că atunci când zâmbeşti eşti mai frumoasă.
  • Nu uita că dacă fugi de necazuri , ele fug după tine.
  • Nu uita că nu merită să mori pentru oricine.
  • Nu uita că sunt oameni care-ţi vor binele.
  • Nu uita că asta înseamană viaţa : 'umbră şi lumină'.
  • Nu uita că toate astea vor trece.
  • Nu uita că luptătorii adevăraţi nu renunţă niciodată.
  • Nu uita că se poate şi mai rău.
  • Nu uita că plângăcioşii nu primesc desert.
  • Nu uita că lupta pentru independenţă lasă în urma sa oceane de lacrimi şi sânge.
  • Nu uita că totul este un simplu test. Nu vâna nota , alege pur şi simplu ce crezi că ţi-ar plăcea ţie să fie răspunsul corect. La final nu mai contează media , contează ce ai tu în cap ...
  • Nu uita că diploma nu mai contează.
  • Nu uita că tu îi poţi învăţa pe ceilalţi ceva.
  • Nu uita că ăsta este doar începutul.
  • Nu uita că visele pot deveni realitate ...
Nu uita că ăsta este rolul pe care trebuie să îl joci în viaţa asta . Într-o altă viaţă poate ai să primeşti un rol mai uşor. ... Dar, care mai este farmecul?



PS: Îmi pare rău că nu am reuşit să vin să te văd azi .
Probleme: financiare, de timp , de fizică , de : 'ai zis că nu mai ieşi ' [bac,admitere]....
Dar scuzele nu au nici o valoare ... Totuşi : 'scuze' ... Mersi de invitatie ...

[nu m-am putut limita la un 'virus']