joi, 15 iulie 2010

dans lent ...


Am primit marti un mail de la Nico ... Mailu-ul continea un ppt cu o poezie scrisa de o persoana care ar fi avut cancer ... Mai existau si cuvintele gen 'da mai departe' .... bla-bla-bla , nu obisnuiesc sa fac asta , dar mi s-a parut interesanta poezia si m-am gandit sa ii rezerv un loc aici ...




"...

Ai privit vreodata copiii
Intr-o "invartitoare"?
Ai ascultat zgomotul ploii
Cand cade pe pamant?
Ai urmarit vreodata zborul neregulat
al unui fluture?
Ai observat apusul soarelui?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu dureaza mult.

Iti trece fiecare zi in zbor?
Cand zici "Cum te simti"?" "Ce mai faci"?"
Asculti raspunsul?
Cand ziua se sfarseste
Te intinzi in pat
Cu sute de intrebari succesive
Ce iti trec prin cap?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.

I-ai spus vreodata copilului tau,
O sa facem maine asta?
Fara sa-ti dai seama de dezamagirea lui,
pentru ca erai grabit/a?
Ai pierdut legatura cu o prietenie buna ce apoi a
incetat
Pentru ca tu nu aveai niciodata timp
Sa suni si sa spui "Buna"?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.

Cand alergi asa de repede pentru a ajunge undeva
Pierzi jumatate din placerea de a merge.
Cand esti preocupat/a si alergi toata ziua,
Este ca si un cadou niciodata deschis... Aruncat.
Viata nu este o cursa.
Sa o iei mai incet...
Asculta muzica
Inainte sa se termine cantecul.
..."
Aliniere în centru


Ideea e ... ca multi dintre noi uitam sa dam importanta lucrurilor 'mici' din viata, pentru ca suntem mult prea grabiti. Eu una asa sunt si tot nu fac nimic ... pana la urma astea conteaza cel mai mult ... dar ... ne lipseste timpul , curajul ...
Plecam de aici , fara sa zicem ce avem de zis ... ratam ocazii ... ratam sansa de a repara greseli ... Ratam momentele in care putem spune ce avem pe suflet ... ratam prietenii importante ... ne ratam viata ... Raman regretele ...
....FESTINA LENTE!!!....
[Oare cum ar fi fost daca ...]



Ne incepem drumul mergand brat la brat cu inocentii ani ai copilariei . Usor , usor incepem sa ne plictisim si sa dam drumu' acestui brat incarcat de naivitate si culori pastelate si apucam altul, incarcat cu culori sobre .Incercam sa indepartam bratul copilariei, din dorinta de a deveni oameni mari cu responsabilitati. Indepartam cea mai mica urma de culoare si ne inhamam cu niste brate incarcate cu nonculori si nevoi. Incepem sa ne pierdem sanatatea pentru a face bani , apoi ne dam banii pentru a ne recupera sanatatea. Incepem sa uitam ziua de azi, gandindu-ne la cea de maine. Ne gandim la urmele care vor ramane in urma noastra dupa ce va disparea si cea mai mica pata de alb.Uitam sa traim prezentul facand ceva pentru un viitor care s-ar putea sa nu mai vina.Cand totul incepe sa se intunece alergam disperati dupa bratul incarcat cu culori pastelate , dar de data asta el fuge de noi ... Plictiseala si nonculorile ne indreapta spre intuneric ... Daca vrei sa ramai viu lipeste cu 'prezent' bratul copilariei de al tau si ai grija sa nu patrunda urma de culoare sobra intre voi ...
>carpe diem!<


miercuri, 7 iulie 2010

Demisia lui Cupidon ...





Lucrasem eu , mai de mult, la un monolog, la care mai am muuuult de lucrat , dar nu stiu cand si daca am sa ma mai apuc de el. Deci, nu stiu nici daca am sa il mai imbunatatesc , am sa vad in timp ... Poate ... Nu stiu , nu cred. .. . . .. Dar, m-am gandit sa il public .... asa ... de chichi michi ...
Oh, si imi cer scuze pentru dezacorduri, lipsa de chestii , ma rog ... astea care le fac mai mereu, de nu intelege nimeni ce scriu ... Nu chiar nimeni, dar ...fie ...



Buna ziua!
Ma numesc Cupidon. Si sunt alcoolica. Probabil va asteptati sa arat cu totul altfel. Va spun ca voi oamenii aveti o imaginatie foarte bogata. Nu sunt nici mic , nici chel , nu sunt nici macar un el. Sunt o ea, dupa cum vedeti. Va spun ca nu port aripi si nici caciulita din frunze vestejite caruia voi ii spuneti ’ aura ‘, nimic din toate astea nu este adevarat. Eu nu arat asa. Nu sunt deloc asa. Sunt si am fost mereu asa cum ma vedeti. Cu exceptia unui lucru , inainte nu eram alcoolica. Nu, nu eram deloc asa …. Dar ,totusi in priviinta unui lucru nu v-ati inselat. Cupidon exista si a existat mereu.
Eu lucrez o singura zi pe an , pentru ca in rest sunt beata sau mahmura , uneori nici in ziua aia ..... ...... ..... , ziua aia in care lucrez eu , nici atunci nu mai sunt treaza. Stiti? Nu e usor deloc cu aceasta boala si nu e deloc usoara nici slujba pe care mi-am ales-o. Job-ul meu este de a face oamenii sa se indragosteasca . Din pacate dupa ce se indragostesc nu mai depinde de mine… …
Zilele trecute am fost amenintata cu demisia. Dumnezeu este seful meu dupa cum cred ca banuiti. El considera ca din cauza bolii mele nu mai sunt apta sa imi practic meseria.
M-am trezit greu din betie si am pornit intr-o plimbare prin oras. Privelistea m-a ingrozit teribil.
  • Am vazut barbati innecandu-si frustrarile in shoot-uri de tequila sau sambuca in timp ce sotiile lor obosite si triste, incercau sa salveze penibilul situatiei cu un zambet fals in coltul gurii.
  • Am vazut oameni casatoriti din faşă care n-au reusit sa mai creasca impreuna. Relatii care se destrama dupa 15 ani , din care oare cati au fost fericiti?
  • Am vazut barbati frumosi si destepti, dar fara stralucire. Fara viata. Captivi in rutina zilnica impusa de regulile nescrise ale unei societati vechi si imbatranite.
  • Am vazut femei care isi vindeau trupurile, pentru a-si putea creste odraslele sau pentru a reusi sa isi castige painea de zi cu zi.
  • Am vazut pusti jucandu-se de-a dragostea si fetite mult prea naïve care le cadeau in plasa. Fetite, care au devenit mame singure de la varste mult prea fragede. Copii care au ars mult prea repede etape importante din vietile lor.
  • Am vazut copii care stateau ascunsi in dulapuri si plangeau in timp ce parintii lor stateau si se certau din cauza banilor. Am vazut copii, care poate daca m-ar fi prins mi-ar fi creat o pereche de aripi, pe care apoi sa mi le rupa si sa ma bata cu ele de cap.
  • Am vazut persoane care se tem de dragoste . Oameni asupra carora am lucrat si au ramas dezamagiti. Probabil ... nu mi-ar fi prea bine nici daca m-ar prinde vreo' unul dintre ei.
  • Am vazut casatorii distruse din cauza imaturitatii oamenilor. Din cauza fricii de a-si recunoaste fiecare greselile. Nu cred ca este de datoria mea acest lucru. Va dati unul in capul celuilalt si nimeni nu este niciodata vinovat. Dar, poate nu am lucrat eu destul de bine asupra voastra.
  • Am vazut copii plangand si urland dupa ajutorul parintilor , care erau mult prea ocupati cu carierile lor. Uneori mult prea ocupati de a-l certa pe partenerul de viata de a-l scoate pe celalat tap ispasitor pentru problemele aparute. Atat de ocupati, incat nu mai puteau auzi tipetele copiilor lor.
  • Am vazut ca nu mai stiti sa lucrati in echipa.
Am vazut absolut tot ce a-ti lasat voi in urma pe Pamant. Tot raul. A-ti sfaramat tot ce eu am creeat. Am plecat doar pentru cativa ani. Doar de cativa ani sunt alcoolica, nu mai stiu de cati, dar nu cred ca au trecut multi … nu cred … Pe cine pacalesc? Oooooooffffff… Ca-am facut? Unde am fost tot timpul asta? Casatoria ucide? Toti oamenii astia au iubit vreodata? Au fost iubiti? Unde am gresit? Probabil daca dincolo de usa asta nu ar fi fost Dumnezeu , cu totii a-ti fi sarit pe mine sa ma ucideti …
Dar, vreau sa ma intelegeti si pe mine. Pe Cupidon cine o iubeste? Va zic eu , nimeni nu o iubeste pe Cupidon! Nimeni, nici macar nu ii mai multumeste lui Cupidon. Va amintit de mine atunci cand doriti sa ma injurati ca nu v-a mers bine. Nu e asa? Am lucrat mult. Inimioare. Trandafiri. Sampanie. Scrisori de dragoste. Lumanari parfumate. Cer instelat. Luna… Am lucrat la tot. Si faceam totul cu cea mai mare placere, va jur! Dar, stiti cum e? Dumnezeu atunci cand ne creeaza, ne da la toti cate o scanteie de rautate. O scanteie , nu mai mult , pe care voi , adica noi toti, trebuie sa o pierdem. La mine a stat mult timp ascunsa , foarte mult timp. Pana intr- o zi. Cand ‘dragul’ de Lucifer s-a ascuns in una dintre sagetile mele. Nu stiu cum naiba am facut si m-am nimerit singura cu sageata … Si atunci scanteia aia a inceput sa arda in mine… inca mai arde , vreau sa o sting , incerc , dar e greu. De atunci am inceput sa cad in patima bauturii, de atunci Cupidon a devenit egoista si a inceput sa ii invidieze pe cei care primeau iubire. Stiti? Eu doar o daruiam si fericire mai mare ca asta nu aveam. Si acum sunt la fel , doar ca acum am scanteia asta in mine , pe care va promit ca am sa o sting. Stiti cat de frumos este sa ii poti face pe ceilalti sa se iubeasca? E atat de frumos , sa te hranesti din dragostea altora , te saturi de la ei . Nu iti mai trebuie si tie. Nu, nu. Stiti macar ce e dragostea? Nu, nu stiti va zic eu. V-am vazut pe toti cand erati acolo jos pe Pamant. Pe toti v-am vazut. Si nici unul dintre voi nu stiti ce este aia dragoste. Poate ca nu s-a gasit o definitie pentru dragoste, dar cateva cuvinte despre ea va poate spune o experta in asta. Nu va uitati asa la mine, chiar daca acum sunt asa cum sunt, eu stiu, stiu… stiu ca :

“Dragostea este îndelung rabdatoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău. Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”

Spuneti cati dintre voi a-ti facut toate astea si inca cate altele...? Daca spuneti ca nu a-ti incalcat nici macar una dintre aceste reguli , mintiti. MINTITI! Cupidon stie tot, chiar daca e beata. Stie. Si e numai vina mea ca voi a-ti devenit asa. Este numai vina mea...

Cupidon cel pe care il stiti voi , ala cu aripi, care zboara de colo , colo. A existat si el. Era tatal meu. El s-a indragostit de o pamanteanca si in urma lor am ramas eu. De aia arat asa, e vina mamei mele . Dar, am caracterul tatalui meu. Eu trebuia sa duc mai departe meseria tatlui meu. Dar va zic sincer ca din greseala am ajuns aici... Visul meu era sa devin jurnalista. Da, da a-ti auzit bine... Jurnalista. Si intr-o zi am fost trimisa sa ii iau un interviu Lui Dumnezeu ... Stiti voi, tipul de treaba la care asteptam cu totii sa intram din diferite motive ... Unii pentru ca suntem putini morti , altii pentru ca suntem oleaca alcoolici ... Offfff ... si dupa ce am avut ocazia sa stau de vorba cu Dumnezeu, care de altfel acum este foarte manios pe mine , am decis ca vreau sa duc mai departe traditia familiei. Sa va povestesc cum a mers interviul cu Dumnezeu ... Am intrat in biroul lui, adica aici ... si El a inceput :

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zimbit.
- Timpul meu este eternitatea. .. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca..., iar apoi tinjesc sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face
bani..., iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea; faptul ca se gindesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
...
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi citeva dintre lectiile de viata pe care ai
dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar citeva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc..., si ca dureaza mai multi ani
pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este
acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai
putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar, pur si simplu, inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se
pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa
invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei
insisi.


- Multumesc pentru timpul acordat..., am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zimbind si a spus:
- Doar faptul ca sint aici, intotdeauna.

Atunci l-am privit... O privire ... Am avut tendinta sa ma indrept spre iesire si apoi am vazut pliantul cu ‚ „angajam cupidon” pe care Dumnezeu il tinea in mana. M-am intors spre El si am zis forte sigura pe mine. Stiam ca lumea are nevoie de mine ...Tatal meu a fost cupidon inainte. A-si vrea, te rog Doamne, sa imi permiti sa duc mai departe traditia familiei. Si a zis ‚bine’ ... Atat,nimic mai mult.
A zis: ‚incepi de maine’ , si gata am fost angajata ... Asta a fost tot. Nici o intrebare , nici un test nimic... Am fost angajata asa , pur si simplu. Si va zic , Dumnezeu a fost mandru de mine , pana cand ... si tot a asteptat sa imi revin , dar eu nu imi mai reveneam ... Beiam , si beiam si beau ...Va zic ... pentru oameni esti ceea ce pari , dar pentru Dumnezeu pari ceea ce esti ... L-am dezamagit ... Dar mai sper la o ultima sansa ... inca sper ... Acum stau si eu cu voi la coada sa vad ce ma asteapta mai departe ...

Dragoste, fericire, emotii intense, care trebuie traite atunci cand apar. Nu pierdeti prezentul pentru ceva ce poate nu se va intampla vreodata. Traiti clipa! E foarte pretioasa , caci o data trecut , timpul nu se mai intoarce, nu ai cum sa-l recuperezi. Asa ca folositi-l bine , intelept. Este foarte pretios !!! Este unul din putinele lucruri care nu se poat cumpara. Asa ca atunci cand primiti vreo sageata de la mine nu mai ratati ocaziile , pentru ca nu se stie niciodata cum pot sa cad iar in patima bauturii. Bine, bine stiu !Nu am scapat inca de ea , dar lucrez la asta… Va zic, o sa vedeti , doar ca va trebui sa ma ajutati si voi putin … Asta daca Dumnezeu decide ca pot continua … Imi iubesc foarte mult meseria … Nu regret nici o clipa alegerea care am facut-o , sa stiti. Mi-am dezamagit si parintii … Am dezamagit pe toata lumea…
...
Iese secretara lui Dumnezeu din birou
:

Cupidon , te poate vedea acum Dumnezeu …CursivMultumesc , vin imediat …

Secretara intra inapoi in birou ...


Ma numesc Cupidon si am fost alcoolica. Am nenorocit oameni. De azi inainte renunt la alcool. De azi inainte muncesc mai mult. Promit! Nu imi voi da demisia …

Isi face cruce si intra in birou …





*M-am inspirit de aici :
http://sibiu.24fun.ro/articol/monologul_lui_cupidon-2465.html
Interviu cu Dumnezeu,de Octavian Paler;
Alte chestii de pe net;
Si putin din neuronul meu ars de soare ...

chestie








conflicte
ura
invidie
egoism
tradari
asteptare
dezamagire
abandonare
frica
apus
acuzare
ignoranta

furtuna
vinovat
renuntare
trecut
indiferenta
invidie
despartiri
cadere
depreseie
lasare
complexe
sfarsit
greseli

singuratate
secrete
scufundare
obsesii
ratacire
prabusire
intrebari
tacere
amagire

miracol
speranta
visare
apreciere
iubire
incurajare
noroc
iertare

evadare
uitare
zambeste


...